Nu,nu pot incepe,mai inainte de a-ti spune inca o data ca te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni.Adica gresesc:cum sa fac o comparatie,cand nu te-am iubit decat pe tine?
Mereu ma osteneam sa-ti plac,sa fiu aceea pe care o cautai.Si,cu cat vroiam mai mult,cu atat mi se parea ca eram mai putin.Ai sa zambesti cand ti-oi marturisi ca de cand am fost a ta ma simteam mai buna pana si cu mine insami,si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana.
Tu ai ramas singura mea iubire si,daca as fi trait pana la adanci batraneti,tot n-as fi iubit a doua oara.Este asa de neverosimila si putin omeneasca povestea iubirii unice,incat oricum i-ar parea o nascocire.Cand am citit Manon Lescaut,am ridicat din umeri,zambind sceptic,neconvinsa.E cu neputinta,imi spuneam,sa iubesti asa de total,numai o singura data in viata.
Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra:m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti,s-o depasesc chiar.
Nu ma plang!O vreme,am fost atat de fericita,incat socotesc ca nu m-am achitat fata de fericire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am indurat dupa aceea.
Iubirea e nesatioasa,de un egoist salbatic,vrei sa-i sacrifici tot,fara a-i cere nimic in schimb,multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera.Eu am ravnit totul,pentru ca iti dadusem totul.Oricum,ceva mai bun decat mine nu puteam sa-ti dau.De aici a pornit eroarea,de la acest schimb in aparenta just.Dar ce experienta aveam,de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala,ca balanta atarna cand intr-o parte,cand intr-alta,dupa imponderabile de care arar ne dam seama.In cazul nostru,balanta atarna in favoarea ta,lanturile cu care ma incatusai erau mai puternice decat ale mele.De ce te-am judecat luandu-ma pe mine drept unitate de masura?Barbatul,se vede,datorita eului asa-zis”superior”,de da dragostei cu prudenta,pastrand rezerve pentru sine,de aceea isi pasteaza,pastreaza rezerve pentru sine,de aceea isi pastreaza,macar partial,echilibru.Pe cand noi,femeile,cand iubim,ne dam integral mistuindu-ne in asa fel,incat nu ne mai ramane decat umbra celor ce am fost.Iata de ce prabusirea noastra in lipsa coloanei vertebrale e asa de catastrofala.
