Craciun fericit!Merry Christmas!Buon Natale!Joyeux Noël!Feliz Navidad!

In fiecare dimineata de 25 decembrie, copiii cauta sub bradul de Craciun darurile lasate de Mos, fie ca mai cred sau nu in legenda batranelului care traverseaza planeta intr-o singura noapte pentru a le duce celor cuminti cadouri, iar celor rai - carbuni sau nuiele.

Imi aduc aminte cand mi s-a spus pentru prima data ca Mos Craciun nu exista.A fost urât,o dubla dezamagire pentru ca de Mos Nicolae tocmai o descoperisem pe mama indesandu-mi portocale,ciocolata si o carte de colorat in cizme.Cred că aveam cam 6 ani...la gradinita dupa serbare colegii toti imi spuneau că Moş Craciun sunt mama şi tata şi am plâns foarte dezamagita amenintandu-i ca daca nu o sa mai creada o sa intre pe lista copiilor rai si nu vor mai primii nimic.Atunci un baiat pe nume Traian mi-a zic ca el stie deja ce o sa-i aduca pentru ca a gasit in dulapul mamei lui.

Din anul acela am incetat sa ii mai las lapte si biscuiti pe masa in bucatarie.Si i-am spus mamei ca numai sunt un copil mic sa ma fraiereasca cu Mosu ,ca eu stiu adevarul.

Acum ca am mai crescut nu cred neaparat in Mos Craciun ci in Spiritul Craciunui,in dorinta de a aduce un zambet pe buze unui om pe care il iubesti printr-un cadou.Pentru ca asta ne face un om mai bun!

Craciun Fericit!

Fragmente(III)

Cu emotie recunoscu pajistile inflorite,sarma ghimpata sub care se strecura pe burta,iazul cu pesti inotand in apele captusite cu muschi;totul era aici,aproape:copilaria ei,plecarea la Paris,intoarcerea minunata.Domol,facu inconjurul parcului incercuit cu gard alb.Portita era incuiata,zavorul pus.Sari peste parleaz:"O singura copilarie,o singura viata,viata mea."Pentru ea,timpul se va opri intr-o zi,se si oprise,se zdrobea de zidul de nepatruns al mortii:viata ei,era un lac intins in care lumea se reflecta in pure imagini incremenite.
Mai avea inca timp.Trebuia sa-i strige:"Lasa-ma singura.Singura cu amintirile mele si scurta mea soarta,resemnata sa fiu eu insami si sa mor intr-o zi."Si apoi isi intoarse privire spre el.Statea rezemat de parleazul alb,privea fagul si cedrii cu acea privire care nu se va stinge niciodata,si din nou timpul fugea spre infinit,imaginile pure se tulburau.Ea,era purtata de un torent,nu era cu putinta sa afle nici o oprire,tot ceea ce isi putea dori era sa pluteasca inca putin desupra apei inainte de a se preface in spuma.
-Vino,spuse.
Sari peste parii de lemn si ea il prinse de mana.
-Aici m-am nascut eu.Stateam in odaia de deasupra tufisului de dafin.Prin somn auzeam cum curgea apa izvorului;mirosul magnoliei intra pe fereastra.
Se asezara pe o treapta a prispei.Si pe cand ea vorbea,parcul se popula de fantome.O fetita se plimba pe aleile de nisip intr-o rochie lunga cu trena;o fata inalta si slaba declama la umbra salciei plangatoare.Soarele pogora la asfintit,si ea vorbea mereu,dornica sa reinvie o clipa amintiri.
Cand tacu,se lasase seara.Se intoarse spre el:
-Ai ascultat ce-am spus?
-Bineinteles.
-Iti amintesti totul?
El dadu din umeri:
-E o poveste pe care am auzit-o de nenumarate ori.
Ea se ridica brusc in picioare:
-Nu,spuse.Nu,nu-i aceeasi.
-Aceeasi.Singura.
-Nu-i adevarat.
-Vesnic,aceleasi stradanii,aceleasi esecuri,spuse el cu sila.Vesnic unul dupa altul o iau de la capat.Si eu o iau de la capat,ca si ceilalti.N-o sa se ispraveasca niciodata.
-Dar eu sunt cu totul altfel,spuse ea.Daca n-as fi fost cu totul altfel,de ce m-ai mai iubi?Ma iubesti,nu-i asa?
-Da,spuse el.
-Si pentru tine sunt unica.
-Da,spuse el iarasi.O femeie unica,la fel ca toate femeile.
-Dar eu sunt eu!Nu ma vezi?
-Te vad.Esti frumoasa,generoasa si ambitioasa,ti-e groaza de moarte.
Clatina din cap:
-Biata de tine!
-Sa nu ma cainezi!Iti interzic sa ma cainezi.
Si o lua la fuga.

Fragmente(II)

Scoase din poseta o mica oglinda si se prefacu a-si corecta conturul buzelor.Avea nevoie sa se vada.Isi indragea chipul,ii placea nuanta vie a parului ,duritatea semeata a fruntii inalte si a nasului,ardoarea gurii,cutezanta ochilor.Era frumoasa,de o frumusete atat de apriga incat uimea la prima vedere.
"Ah!daca cel putin in mine ar fi fost doua femei,gandi,una care vorbeste si cealalta care asculta,una care traieste si cealalta care priveste,cat de bine as fi stiut sa iubesc!N-as mai fi invidiat pe nimeni."Isi inchise poseta.In clipa aceea existau mii de femei care zambeau ingaduitor imaginii lor din oglinda.

Fragmente(I)

Ea zambi,absent."O priveste asa cum ma privea el"gandi.El ii cantareste oboseala,ii impartaseste bucuriile,grijiile,o sfatuia,si ea statea la caldura in inima lui:o pereche.
Se ridica.
-Acum,trebuie sa plec.
Nu era facuta pentru asemenea zambete,asemenea vorbe tandre si asemenea intelegere simpla intre oameni.Impinse usa si se cufunda in singuratate.Singura,traversa Sena,se indrepta spre apartamentul rosu.Dar numai era singuratatea orgolioasa de odinioara.Nu era decat o femeie pierduta sub imensitatea cerului.