Copilaria.

Azi ma simt melancolica.... in drum spre munca am trecut printr-un parculet si am revăzut vechiul text de cerut prietenia ...
O fetita mica se juca in gropa cu nisip si un baietel ii arunca mingea,fata rade si ii zambeste frumos si i-o inapoiaza,dupa doua minute ii arunca din nou mingea si alearga spre ea,fetita se opreste cu ochi mari si baiatul i se alatura.
Baietelul:Buna am niste super forme pentru nisip mi le-a luat mami de la mare vrei sa le vezi?
Fetita:Sigur.
Baietelul:Mami avem formele cu noi?
Mama:Da Andrei vino sa le iei
Baietelul:Vin imediat asteapta!
Fetita:Vin cu tine!
Baietelul:O sa fim prieteni?
Fetita:Prieteni?
Baietelul:Nu vrei?...
Fetita:Ba da!
Baietelul:Mereu?si o sa ne intalnim in fiecare zi aici?
Fetita:Da mami ma aduce mereu aici
Baietelul:Super,maine o sa-ti arat noua mea bicicleta...
Am pierdut restul povestii... m-am departat...ma grabeam ca de obicei...si acum imi dau seama ca toata copilaria mea m-am grabit sa cresc iar acum regret...mi-e dor de copilarie...de vremurile in care credeam ca pot sa zbor si saream de pe un garaj pe altul,de vremurile in care credeam ca cea mai buna ascunzatoare la fata e sub prima masina pe care o gaseam,de vreumurile in care nu-mi trebuiau bani decat pentru o inghetata pe care o imparteam cu 6 prieteni..mi-e dor sa fiu copil...sa nu am griji...