si Nimic..

Asteptase o mare durere,se crezuse pierduta,se intrebase daca avea sa supravietuiasca plecarii lui.Si nu fu nimic.Era surprinsa de marele calm ce urma.Nici nu-i venea sa creada.Nu.Nu se intamplase nimic.Glontul trecuse pe alaturi.Se mira gasind lucrurile la locul lor,se mira de simplul fapt ca viata continua asa cum o apucase.Totul era preferabil nesigurantei in care traise pana atunci si chinului de a se convinge ca e iubita,cand stia bine ca nu era.Incepea sa traiasca monoton,plictisitor,dar fara mari tensiuni si fara asteptari.Se intoarse la ocupatiile ei marunte si se adanci in ele serioasa,hotarata sa creada ca acesta este un fel de a trai.In oras iesea rar.Nu mai avea pe cine sa intalneasca pe acele strazi pustii si gandul ca,dupa niciun colt de strada,la vitrina niciunei librarii,de nicaieri silueta lui… nu putea sa-i iasa inainte,ii facea rau.Niciodata nu crezuse ca lipsa unui om poate fi mai reala si mai vasta decat prezenta lui … ,care cand era,era intr-un singur loc.Acum,cand lipsea,lipsea de pretutindeni.Totusi,intr-o zi,cand iesise la cumparaturi,avu un moment de emotie.Recunoscuse inaintea ei,dupa mers,o silueta familiara si asta ii facu inima sa-i bata mai tare …