“(…) nu ştiu cum, de vreo două săptămâni şi ceva, nu este seară în care să nu ajung în aşternuturile lui!
Mă trezesc buimacă, cu un sentiment de vinovăţie, dar parcă tot mai bine e răsfăţată la pieptul lui, chiar şi cu preţul demintăţii mele...
La 6 ies de la serviciu, Mihai de obicei mă conduce cu maşina, am impresia că îi cam sunt dragă, mă rog. Mă lasă de fiecare dată la cafeneaua de pe colţ unde obişnuiam să ies cu el, ştii care”- mă priveşte aşteptându-mi răspunsul şi dau din cap aprobator.
“aşa.. buun. Cred că încă îl caut.. încă aştept să vină să îşi bea cafeaua cu două cuburi de zahăr, aşa cum îi place.
Niciodată nu a venit. Dar mereu mă caută… în dimineaţa asta, am primit un mail scurt de la el: “te aştept începând cu orele 20:00″. Atât!
Auzi la el… mă aşteaptă începând cu orele 20:00, dar ce o fi crezând, că îi aparţin, că mă controlează?”
Ea ştie că e adevărat, ştie că e a lui şi se va întoarce la el şi azi şi mâine şi în fiecare zi până se va sătura de ea şi îi va aplica o lovitură mai grea decât cea de acum un an şi mai bine…
Îi zâmbesc, ştie ea de ce.
“De data asta nu mă duc! Poate să cadă în genunchi (nici ea nu crede ce spune, el nu va face asta niciodată), că nu mă mai întorc! De obicei, după un ceai, ies să mă plimb singură, de nebună. Câteodată nici nu ştiu pe unde merg, aud maşinile claxonând, oamenii se îmbrâncesc, nu ştiu ce au cu mine… şi ajung ca pierdută în faţa blocului în care locuieşte. Nu ştiu cum.
Nu ştiu când.
Dar paşii mă îndreaptă spre etajul trei, a doua uşă, bat în ea şi îmi deschide previzibil, sigur pe sine. Deschide larg uşa, îmi ia geanta din mână şi jocul a început! Cât spuneai că e ceasul?”
9 şi jumătate!
La naiba! Întârzii, trebuie să plec! Vorbim diseară!”
Îşi ia geanta, îmi face semn cu mâna şi pleacă… nu am crezut o iotă din ultimele-i spuse.. “ne vedem diseară”. hmm.. pun pariu că nu!
Iar se va pierde în patul lui, vor face dragoste ca doi nebuni, îi va spune că încă o iubeşte şi că e totul pentru el, ea va crede şi va adormi împăcată cu gândul că orice ar fi, aşa va fi în fiecare seară.
Dar îi place.
Şi vrea la fel de mult ca el.
Eu ştiu.
Ea ştie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu