Ea zambi,absent."O priveste asa cum ma privea el"gandi.El ii cantareste oboseala,ii impartaseste bucuriile,grijiile,o sfatuia,si ea statea la caldura in inima lui:o pereche.
Se ridica.
-Acum,trebuie sa plec.
Nu era facuta pentru asemenea zambete,asemenea vorbe tandre si asemenea intelegere simpla intre oameni.Impinse usa si se cufunda in singuratate.Singura,traversa Sena,se indrepta spre apartamentul rosu.Dar numai era singuratatea orgolioasa de odinioara.Nu era decat o femeie pierduta sub imensitatea cerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu