Fragmente(III)

Cu emotie recunoscu pajistile inflorite,sarma ghimpata sub care se strecura pe burta,iazul cu pesti inotand in apele captusite cu muschi;totul era aici,aproape:copilaria ei,plecarea la Paris,intoarcerea minunata.Domol,facu inconjurul parcului incercuit cu gard alb.Portita era incuiata,zavorul pus.Sari peste parleaz:"O singura copilarie,o singura viata,viata mea."Pentru ea,timpul se va opri intr-o zi,se si oprise,se zdrobea de zidul de nepatruns al mortii:viata ei,era un lac intins in care lumea se reflecta in pure imagini incremenite.
Mai avea inca timp.Trebuia sa-i strige:"Lasa-ma singura.Singura cu amintirile mele si scurta mea soarta,resemnata sa fiu eu insami si sa mor intr-o zi."Si apoi isi intoarse privire spre el.Statea rezemat de parleazul alb,privea fagul si cedrii cu acea privire care nu se va stinge niciodata,si din nou timpul fugea spre infinit,imaginile pure se tulburau.Ea,era purtata de un torent,nu era cu putinta sa afle nici o oprire,tot ceea ce isi putea dori era sa pluteasca inca putin desupra apei inainte de a se preface in spuma.
-Vino,spuse.
Sari peste parii de lemn si ea il prinse de mana.
-Aici m-am nascut eu.Stateam in odaia de deasupra tufisului de dafin.Prin somn auzeam cum curgea apa izvorului;mirosul magnoliei intra pe fereastra.
Se asezara pe o treapta a prispei.Si pe cand ea vorbea,parcul se popula de fantome.O fetita se plimba pe aleile de nisip intr-o rochie lunga cu trena;o fata inalta si slaba declama la umbra salciei plangatoare.Soarele pogora la asfintit,si ea vorbea mereu,dornica sa reinvie o clipa amintiri.
Cand tacu,se lasase seara.Se intoarse spre el:
-Ai ascultat ce-am spus?
-Bineinteles.
-Iti amintesti totul?
El dadu din umeri:
-E o poveste pe care am auzit-o de nenumarate ori.
Ea se ridica brusc in picioare:
-Nu,spuse.Nu,nu-i aceeasi.
-Aceeasi.Singura.
-Nu-i adevarat.
-Vesnic,aceleasi stradanii,aceleasi esecuri,spuse el cu sila.Vesnic unul dupa altul o iau de la capat.Si eu o iau de la capat,ca si ceilalti.N-o sa se ispraveasca niciodata.
-Dar eu sunt cu totul altfel,spuse ea.Daca n-as fi fost cu totul altfel,de ce m-ai mai iubi?Ma iubesti,nu-i asa?
-Da,spuse el.
-Si pentru tine sunt unica.
-Da,spuse el iarasi.O femeie unica,la fel ca toate femeile.
-Dar eu sunt eu!Nu ma vezi?
-Te vad.Esti frumoasa,generoasa si ambitioasa,ti-e groaza de moarte.
Clatina din cap:
-Biata de tine!
-Sa nu ma cainezi!Iti interzic sa ma cainezi.
Si o lua la fuga.